Am aflat de aici că omul ce a purtat cu glorie, toată viața, masca ”veselă” a teatrului românesc ne-a obligat, fără voia Dumnealui, să o purtăm, noi, pe cea ”tristă”.
Madama cu coasa nu știe să ierte, nu are voie să o facă. Sper doar că ”Ismail” a stiut cum să o facă și pe ea să zâmbească… măcar.
Ca să mă fac înțeleasă… prin Plecarea acestui Monument al Comediei Românești, eu, tu și toți cei pentru care numele Jean Constantin chiar spune ceva, am pierdut. Nu pot să spun decât un firav ”Dumnezeu să-l ierte!”… și cam atât, pentru că oamenii de talia Maestrului Nu vor muri nicioadata!
Anul trecut, la 80 de ani, spunea: ”M-a invitat aia cu coasa, dar mai stau puțin”, bănuiesc că acesta a fost puținul…
PS: Voi vă dați seama ce e acolo sus, acum?:) Jean Constantin s-a reîntâlnit cu Nicu Constantin, Amza Pellea, Dem Rădulescu, Gheorghe Dinică, Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Puiu Călinescu, Ștefan Mihăilescu Brăila … parcă te face să iți dorești să te muți și tu acolo
oSecunda's Blog 
savulll
mai 27, 2010 at 5:28 pm
Imi pare rau ca ne „revedem” sub o asemenea ocazie .Imi pare nespus de rau pentru el…