Ma alinta.
Nu, nu vreau sa ma trezesc.
Insista sa deschid ochii si asta ma enerveaza.
≈
5. O nomenclatura de galben si rosu.
– Stii ce zi e azi?
– Oh, FUCK, e deja 14 februarie?!?
Zambeste cald.
– Nu. E 6….
≈
Sufletul meu a devenit usor romantic. Asta imi insenineaza gandurile si imi proiecteaza drumuri noi. A facut-o exact cand a trebuit. Cum si unde a trebuit.
Ce ma sperie este ca dupa, aproape, 4 zile m-am oprit sa vorbesc cu ele, sa le observ si sa le asimilez.
Ma simt impovarata de munca/salarii fictive/plati iminente/traduceri gratuite/licente amanate. E ok sa fie asta pretul, fiindca acum, asa sunt fericita.
Am obosit putin, probabil. Sau m-am facut mare:) dar asta nu sunt eu.
Unde sa ma caut?